De cand alerg

De cind alerg
pe drumul asta lung,
Neodihnit, prin vise tilcuite,
Strain, tot bat la porti zagazuite,
Iar indoiala n-am cum s-o alung.
Pocalu-i gol, izvoarele coclite....
Ochiul, in sine, dramuie prelung;
Neintelesul n-am cum sa-l strapung
Si Valea-i naruita-ntre ispite...
Nu-s purgatorii gindurile aste!
In cine sa ma-ncred si cui sa spun
Pierdut ca sunt in lumea de contraste?
As vrea sa ma-nteleg si sa m-adun,
Timpu-i zorit si nu vrea sa adaste
Si n-am cum in dorinta sa-l supun...

( Adrian Erbiceanu - De cand alerg )