Declaratie catre un pom

Cānd vom sorbi lumini albastre
Şi legănaţi vom fi de vānt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurămānt.

Credinţă? Dragostea fierbinte,
Iar florile, izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n braţe am să zbor.

Şi.. Sus! Acolo printer stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustăndu-ţi toate cele
Iubita mea! Īţi sărut māna.

O lacrimă să ne unească
Cu zāmbetul de bucurie,
De rele… duhul ne ferească
Să ne iubim! O… veşnicie.

Liantul fie-ne cununa,
Iar ”nuni”, luceafărul cel sfānt,
Şi prietenia īntotdeauna
Cāt vom zbura pe-acest pămānt.

( Corneliu Zagrean - Arbore cu flori ce plang )