Ce păcat că norii s-au risipit
Şi furtuna nu mai joacă prin ape!
Această linişte m-a obosit...
Aşa de mult aş vrea să fii aproape!
Cum voi străbate timpul nesfârşit,
Mileniile ce se-ntind în faţă?
Pendula care ticăie necontenit,
Tristeţea - sacadat, etern - mă-nvaţă...
Şi furtuna nu mai joacă prin ape!
Această linişte m-a obosit...
Aşa de mult aş vrea să fii aproape!
Cum voi străbate timpul nesfârşit,
Mileniile ce se-ntind în faţă?
Pendula care ticăie necontenit,
Tristeţea - sacadat, etern - mă-nvaţă...
(Goea Maria Daniela - Elegie )
2 comentarii:
frumos...
Mă bucură mult faptul că poezia mea "Elegie" v-a plăcut.
Imaginea pe care i-aţi asociat-o este expresivă şi rezonează foarte bine.
Apreciez ceea ce faceţi, voi reveni cu plăcere pe acest blogg.
Goea Maria Daniela
Trimiteți un comentariu