Sălaş printre fagii bătrâni,
eu caut în negura serii,
m-aplec printre ramuri s-adun,
un an din veacul durerii.
Din cetini apuse, coroană să fac
crăiesei zăpezii ce-aşteaptă,
ofrandă din muguri de brad
şi ceară nearsă.
Din ape o ie de aur să ţes,
s-atingă firava făptură,
pământul o cergă din visul ales,
s-o calce timidă şi pură.
Din paşii ei doină răsună pe şes
şi cântec de viaţă adună
mă las copleşit de sunetul des
în licăr de lună.
( Marius Grama - Ofranda )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu