Mim

Prea repede se schimbă ceea ce numim
stări de spirit
e ca şi cum acelaşi mim
într-o cazarmă ar adormi mereu
în şirul nesfârşit de paturi suprapuse din lăuntrul meu.


Mim obosit, cu gura pe o piatră rece,
vaporizându-se din patul cel de jos, -
ca-n patul cel deasupra să se-nchege
mai trist şi mai frumos


Mim fără limita precisă
nedespărţind un adevăr de o minciună,
lăsându-le să doarmă gâtuite
şi pe aceeaşi pernă, împreună.


Alunecând spre rece, din căldură,
şi iarăşi către fierbinţeală
pe patul cel de sus, numărul zece
din aurora boreală.


Blestem, oricând să poţi să-ncepi de la-nceput,
viaţa ta de nenăscut. 

 

 

 

( Nichita Stanescu - Mim )