Priveste!

Dacă e precum zici,
spune-mi ce se întâmplă dincolo
de sângele nostru; spune-mi
dacă sângele nostru mai curge prin vreo Dunăre
răzvrătită ca a noastră
sau, mai bine, spune-mi ce margine e dincolo de
margine şi cum se aprinde orizontul
când stai acasă citind poemele mele bolnăvicioase.

Aerul dă în muguri. Răbufneşte în mine explozia
luminii de fluturii,
mă flutureşte…
O, priveşte acest fluture cu aripa frântă !
Ce frumos ştie el să turbeze… Ce frumos
ştie el să turbeze… !

… Şi dacă e precum zici,
eu plec acasă să răscolesc licuricii –
sigur, în urmă, liniştea va lipi afişe peste
vorbele tale de şarpe.

( Costel Bunoiaca - Priveste acest fluture cu aripa franta )