miercuri, 17 martie 2010

Rataciti




Ai alergat vreodată printre rădăcini
răsucind între degete fericirea?

Inele de gheaţă printre fire de plumb
Atingând efemer măreţia...

Alfabet de tăceri urcând spre cer
odată cu suavele seve

Din când în când
doine tânguind prin trunchiuri de fier
nemurirea...

Ai fost vreodată fraged salcâm
Dăruind necuprinsului mierea?

Esenţe de visuri printre idei de oţel
Aducând mai aproape-nvierea...

Dac-ai s-alergi vreodată-ntre ploi
să aduci din stupuri doar roua
Din flori, să culegi mângâierea

Din culori,
doar sunetul vântului blând să-l alegi
Să simţi cum mai creşte sămânţa...

Să furi din parfumul petalelor nori
pentru cerul ascuns printre ploi...

Când vei putea să-i scuturi de pori
De colbul din colţuri de drumuri ca noi
Vei atinge în dar prăbuşirea

Vei ajunge doar frunza căzută în ierburi
o aripă moartă o clipă,
întoarsă cu vârf îngheţat,
cu sufletul cald surâzând retezat,
Luminii...


( Anne - Marie Bejliu - Zbor de fluture ratacit printre ploi )

Niciun comentariu: