Prin sita gândului strecor acum cuvinte,
În cupa vieţii seve neostoite.
Iar nopţile le-mping cu raze în surghiun
Sub genele deschise, noian de vise-adun.
Adânc sunt semănate în inimă să crească
Şi uneori cu lacrimi le ud să înflorească.
Şi astfel mă desfăt cu fluturi de lumină
Ca o Semiramidă în propria-i grădină.
Palatele din vise şi florile din gând
Seminţe moştenite-s, din lanuri de cuvânt
( Raveca Vlasin - Sita gandului )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu