Vantul imi batu sfios, la geam..

Asemeni Călătorului trudit
Vantul îmi bătu sfios la geam -
Cu îndrăzneală l-am poftit
Ca un stăpîn ce mă aflam

Fără de paşi se strecură -
Să-i dau un Scaun - cui?
Era precum i-aş fi întins
Un pat - Văzduhului

Nici Trup n-avea Oaspetele meu -
Iar Vorba-i - o năvală toată -
Ca mii de păsări Colibri
Zburand dintr-un Tufiş deodată

O Mare-i era Chipul şi, trecînd
Îi picura din Degete o muzică divină
Precum e cea arareori cantată
La Fereastra noastră - de Lumină

Atata i-a fost vizita - apoi
Sfielnic a bătut din nou - să-l las -
Atat de tulburat s-a dus -
Iar eu mai singură am rămas

( Emily Dickinson - Vantul imi batu sfios la geam - traducere Ileana mihai Stefanescu )