Abandon

M-au înlănţuit braţele puternice

Ale gustului tău…


Simt cum îmi pierd răsuflarea


Dar mă las pradă sufocării plăcute


Şi sorb din tine


Cu lăcomia însetatului pentru care apa


Devine suprema dorinţă


A trupului deshidratat…


Pielea ta mi se aşează peste privire


Acoperă catifelat orizontul,


Iar degetele gustului


Îmi explorează universul


Cu o răbdare chinuitoare…


Sunt prins în capcană dulce de şuvoaie


Izvorâte din sălbăticia ochilor căprui


Şi mă las purtat în aval,


Tânjind după o transformare spectaculoasă


Care să dea măcar iluzie de corabie


Unei coji de nucă…


Lipită de pieptul strâns în chingi de dor,


Inima ta îmi transmite prin bătăi repetate


Să nu opun rezistenţă.


Şi nu o fac.
 
 
 
 
 

( Cristian Lisandru - Abandon )