Te privesc
dezintegrāndu-ti
sufletul
īn stropii de
ploaie
căzānd necontenit
peste obrazul tău
alb
ca spuma
valurilor mării...
Mă simt frāngāndu-mă
īn mii de clipe
neputincios
īn a-ti ocroti
zāmbetul...
Cuvintele te plāng,
se rup din
fraze
căutāndu-te
să īti māngāie
fiinta
și să te īmbrace
cu cāntul
īngerilor...
Nu te teme...
Cenusa-mi
īti va fi lumină...
Mistuie-mă...
dezintegrāndu-ti
sufletul
īn stropii de
ploaie
căzānd necontenit
peste obrazul tău
alb
ca spuma
valurilor mării...
Mă simt frāngāndu-mă
īn mii de clipe
neputincios
īn a-ti ocroti
zāmbetul...
Cuvintele te plāng,
se rup din
fraze
căutāndu-te
să īti māngāie
fiinta
și să te īmbrace
cu cāntul
īngerilor...
Nu te teme...
Cenusa-mi
īti va fi lumină...
Mistuie-mă...
( Josephus Mariae - Te privesc )
5 comentarii:
excelenta imagine
interesant
modul in care pot sa mai dau
de propria-mi nebunie...
ma bucur ca ti-a placut
si totdata
multumec!!!
(iosif) adrian amariei
josepHus mariae
(Hadrianus...)
eu iti multumesc, adrian..inspiratie pe viitor!
sunt curios
totusi
unde ai gasit-o
si ce te-a atras la ea...
inspirstie...
e doar durere in cuvintele mele
nu poezie...
e doar durere...
adrian
nu-mi mai amintesc, pe vreun site de poezie cred..cautam ceva sa exprime o dorinta puternica..cum ai spus, sentimentele is foarte intense in randurile tale si m-a subjugat sinceritatea disperarii..
Trimiteți un comentariu