Singura mea camera

în tine dorm, în tine spăl rufele
de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvăşit
cu pielea pe dos, în aval, în amonte

azi am cumpărat o sticlă de vin château de vaujelas
câteva brânzeturi franţuzeşti, struguri albi
am deschis ferestrele, mi-am scos bijuteriile

inima am pus-o pe o farfurie albă
la mine-n piept acum miroase a mormânt proaspăt săpat

tace mirată de cât aer are
se întinde, mult, mult, nu întreabă nimic
iese din cameră, iese din oraş
până la tine, până la tine
nu mai este decât un pas
o să trecem noi şi peste asta
ce-a fost mai greu a trecut
din palma stângă nu curge nimic
îmi aranjez ciorapii plasă
mă rujez trecând din minut în minut pe la
oglinda din baie
uşa este deschisă
când vei suna să spun doar „intră”
şi să stau impasibilă
ca şi când îmi era indiferent dacă vii sau nu

inima am pus-o pe o farfurie albă
în locul ei pulsează o herghelie de cai maro

din când în când mai mă uit spre ea
cuburile de gheaţa să nu se topească
totul este aliniat matematic
ştiu ce se va întâmpla
unde mă vei săruta prima dată

tu eşti singura mea cameră
în tine dorm, în tine spăl rufele
prin aer se rotesc baloane pline cu poveşti
când vrem să privim pe geam spargem câte unul

( Carmen Manuela Macelaru - Tu esti singura mea camera )