Arderea mea de tot întru ispăşirea fără tine

ai nevoie de atingerea mea
cu toate protestele
împotrivirea
tu ai nevoie de mine

e scris dinainte orice adaug e inutil
sunt din altă viaţă
în afara lucrurilor comune
oamenilor care-şi plimbă moartea pe stradă
la fiecare pas ieşit din umbră
aminteşte-ţi cum m-ai privit prima dată
speranţele legate de întâlniri imaginare
atâtea gânduri purtare pe vasul de argint al zilei
ca să înţelegi
în sensul cel mai adânc
oriunde vei înnopta pe sub stele
când nu am să-ţi mai deschid sufletul
vei duce peste zile trupul tău ca un stâlp împietrit
deasupra prăpastiei
poţi să zâmbeşti
singură te vei convinge
ai să mă chemi la toate orele
invocând toţi sfinţii
rugăciunea isihaştilor
cu mintea-n inimă
îl vei trage pe dumnezeu de deget
să-ţi spună unde sunt
dacă mă mai gândesc la tine
mă acopăr cu aripile aici
am umplut pereţii cu versuri
în celula mea retras de freamătul inutil al lumii
să înţelegi toate au fost jertfe din roadele cele mai bune
arderea mea de tot întru ispăşirea fără tine 

( Marius Nitov - Stai langa mine )