Calauza

Când te plimbi printre gânduri,
să-ţi ţii mâinile în buzunarele de la spate,
aşa te voi recunoaşte din miile de vorbe
ce se rotesc în mine, voi putea
să-ţi pun un deget pe frunte
şi să te atrag în marea de safir.
Uite aici o piatră pe care să păşeşti,
o libelulă arată calea
prin codrii de mangrove,
nisipul îţi primeşte paşii,
te mângâie pe glezne…
Nu zăbovi la mal, te afunzi în vise nevisate încă,
sunt crude, neîmplinite, or să te doară umerii
de întunericul lor.
Iar aici, în cochilia asta, locuieşte curcubeul,
e plecat să se
arate corăbierilor, să le spună
că speranţa nu a fost vândută pe treizeci de arginţi,
ci locuieşte
într-o colibă de frunze verzi.
Nu ţipa,
sunt aici, te strâng de mână acum şi-n fiecare zi
până când ultimul fir de nisip
se va prelinge în marea de safir,
în lumina ochilor mei,
lumină a ochilor mei. 

( Nicoleta Stefanescu - Calauza )