Cat ne-am urat si ne-am iubit plangand

Rememorarea
de-ntamplari confuze
Copii crucificati ca niste Cristi
Cu paznici veseli pentru ingeri tristi,
La marea invadata de meduze.
Ti-am poruncit brutal sa nu te misti
Pana-ti culeg tot frigul de pe buze,
Cerandu-ti mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna ca, oricum, existi.
Dar n-ai sa fii niciunde mai cuminte
Si mai supusa altuia nicicand,
Cum doar in noaptea oarba si fierbinte,
Cind ne-am urat si ne-am iubit plingand,
Fara s-avem nevoie de cuvinte,
La cata moarte adunam in gand.

( George Tarnea - Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand )