Încorsetată humă!
Aruncă-ţi tainele-n prăpăstii
Eliberează-ţi aburii de geamăt
De ce mai strigi? N-ai înţeles?
Bucurie,durere şi teamă
Se-amestecă-n cupe imense
Le absorbi,ele trec murmurând
Prin întreaga-ţi cale gemând
Şi…fug . În pământ.
Toate vin şi trec cu roţi de speranţă
Cu vis şi blesteme, rugăciune şi taină.
Mai rămâne ceva din ceea ce-a fost?
( Anne-Marie Bejliu - Elibereaza-ti aburii de geamat )
Un comentariu:
Frumos, foarte frumos! :) Întotdeauna va rămâne ceva în noi din ce a fost...
Trimiteți un comentariu