La o cafea

ceaşca ta goală
urmele buzelor roşii ca soarele
pe fondul albastru
papucii de casă lîngă picioarele mele
aştept să te ridici din ei
să te aşezi
să zîmbeşti.

vorbele tale aleargă
se lovesc de pereţi pînă cad
apoi îşi revin
şi aleargă din nou.

torn cafea sorb
aburii îţi poartă mirosul
ochii negri clipesc din caimac
adulmec.

azi nu voi deschide geamurile
nici uşa
voi aştepta să te aduni
să te aşezi la masă
vom sorbi
în tăcere. 

( Liviu Ioan Muresan - La o cafea )