marți, 18 mai 2010

Paradis in destramare



Portarul înaripat mai tine întins
un cotor de spadã fãrã de flãcãri.
Nu se luptã cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu pãr nins
înseteazã dupã adevãr,
dar apele din fântâni
refuzã gãletile lor.
Arând fãrã îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcã în fân:
vai mie, vai tie,
pãianjeni multi au umplut apa vie,
odatã vor putrezi si îngerii sub glie,
tãrâna va seca povestile
din trupul trist.


(Lucian Blaga - Paradis in destramare )

4 comentarii:

Costea spunea...

Sugestivă imaginea, frumoase versurile. :)
Pe când prima carte?

Unknown spunea...

nu-s ale mele versurile..

Anonim spunea...

Si nici ale lui Labis...

Unknown spunea...

multumesc.. am corectat..excesul de zel..