Convergenta

Distanţa dintre noi
Îmi proiectează trasee dureroase pe frunte
Şi atunci
– abandonând recomandările primite la farmacie –
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară…
Între sufletele noastre plantează dorul
Borne kilometrice,
Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare…
Ne mângâiem prin şoapte rostite
Din interiorul dublei singurătăţi
Şi transformăm întâlnirile scurte
În paradoxale revelaţii sentimentale
Care confirmă teoria
Că lumile paralele
Se pot întâlni
În convergenţă neanticipată…
Universul este torturat de o comprimare bruscă
Atunci când te afli în braţele mele,
Iar bornele kilometrice cad una câte una,
Răpuse de dorinţă…
Inevitabila plecare către lumea ta
Înfige până la plăsele cuţitul incertitudinilor,
Iar eu îmi aşez din nou orizontul pe frunte
În vreme ce dorul readuce bornele kilometrice
În poziţie verticală…

( Cristian Lisandru - Convergenta lumilor paralele )