miercuri, 9 iunie 2010

Rosu tarziu




Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.


I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.


Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.


Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet. 
( Magda Isanos - Macii )

2 comentarii:

Anonim spunea...

Daa... bun. bun. bun!
Frumos. Cu multa stare. Dedosebit!
Mi-a placut. Bravo!

Unknown spunea...

multumesc mult, jorj!