Intre pleoape

Ochiul tău închis

peste pleoapa mea

seri la rând mi-a nins

fiecare stea.

Absenţa e mâna

de pe al meu umăr.

Ruptă este struna

şi secunda număr.

Roşul meu amurg

nu mai cântă azi.

Gândurile curg

când te pierd şi cazi

într-un anotimp

mult prea veştejit.

Îţi sunt numai timp

prea demult vrăjit.

Frunzele din trup

se scutur în van.

Astăzi nu mai rup

clipele din an

basmul ca să-ţi scriu

visul să ţi-l fur.

Este doar pustiu

când tu eşti contur

umbrelor ce vin

de departe iar.

Vorbele-s pelin

curgând din amar.

Mă opresc pe şoapte

să aud cum trece

vântul peste noapte

într-un somn mult rece.

Culoarea de mac

pe buze e stinsă

şi învăţ să tac

de zări Necuprinsă...

( Lelia Mossora - Ganduri )