marți, 3 august 2010

Draga maree...



 Nu simt durere. Pana si pentru golul imens pe care-l lasi la fiecare reflux, i-as multumi lui Dumnezeu.
 Ne avem inca si asta e tot ce conteaza.Si mai stiu ca urmeaza alt flux, maree draga.
 
Fiecare picatura de apa , nou adusa, ma infioara ca si cum ar fi prima.

In lipsa ta, desenez visuri in nisipul de clepsidra, iar valul tau manios mi le spulbera, iar si iar...dar nu stii ca face loc altora.

In prezenta ta, desenez contururi in sclipiri de ape, iar plecarile tale mi le spulbera, iar si iar..dar nu stiu daca lasa loc altor veniri.


Vreau doar sa nu-mi uiti malul, tristete.


Nu simt durere.










Niciun comentariu: