marți, 10 august 2010

Osteniti





Alergam…

Alergam…

Sa ne descoperim pe noi

In noi insine…

Sa descoperim

Ce se ascunde

Dincolo de

Eu si Tu.


Alergam si nu vedem

Decat rareori

Rasaritul sau apusul soarelui.


Alergam

Si nu simtim parfumul asezat pe flori

Intre sarutarile diminetii.


Alergam si nu deosebim

Ochii celui de langa noi

De seninul cerului.


Amestecam mangaierile

Cu adierile vantului,

Soaptele de iubire

Cu murmurul valurilor

Presarate pe tarm

In dantele albe de spuma.


Alergatori de cursa lunga -

Incercam

Sa vedem capatul drumului

Printre lut si stele,

Printre pietre si zborul pasarilor,

Printre trunchiurile mestecenilor – lumanari in noapte

Si Calea Lactee obositor de alba,

Printre lacrimi si zambete ,

Pierderi si…regasiri,

Deziluzii si concretul  atat de rar atins …

Printre cautari si NEsperanta.


Si mereu suntem pustiiti

Ca un desert fara oaza,

Ca o vara fara ploi,

Ca o casa fara icoana la care ne inchinam in copilarie,

Pustiiti de tot parfumul atingerilor cersite mereu,

Pustiiti ca

Un drum fara capat

Si…

Toate astea…

Pentru ca

Am crezut ca concretul se poate pastra

Fara sa avem grija

De aripa unei pasari calatoare

Ostenite

De prea multul zbor

Deasupra lumii…

 

 

( Lelia Mossora - Alergatorul de cursa lunga )

Un comentariu:

Gabriela Pana spunea...

imi place cromatica si abordarea...felictari