vineri, 10 septembrie 2010

Comoara




Calmă şi neclintită gravitate
într-o singurătate bântuită
de starea nefericită a minţii
în noaptea umedă
scufundată în nefiinţă
ca-ntr-un preludiu
pe buzele unui urlet,
să văd, să mă mişc,
să-mi păstrez dimineţile
din noaptea ce trecea în zi.


        ( Marius Iulian Zinca - Dorinta diminetilor )

2 comentarii:

Viorel Dima spunea...

excelent

egilcescu spunea...

Comoara… Să ştim a o preţui, chiar dacă ne apare, la un moment dat, tristă şi mediocră… Mă înduioşează tristeţile şi gândurile ei, aspiraţiile ei… De multe ori, vor să pună stăpânire pe trup, pe minte, îndepărtându-ne, înstrăinându-ne, lăsând în suflet oboseală şi resemnare… Dar în îndepărtatul vis, există speranţa că undeva, cândva, totul e posibil… Ai adunat puterea de a părăsi mediocritatea oboselii , făcând loc pasiunii pentru viaţă în reînvierea propriei libertăţi…