sâmbătă, 4 septembrie 2010

Copacul



In ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamantul.
Si simt sub coaja-i, palma batucita,
Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.
Din cand in cand trazneste manios
Si se razbuna norii in furtuna.
Un fulger de-o veni, ratacitor,
Deodata amandoi 1-om frange-n mana.
Cuprins de lasitate, fug pe camp
Si picurii ma-ndosie de mijloc.
El isi asuma riscul verticalei,
Dispus in orice clipa sa-si dea foc.
Singuratatea asta care fuge...
Singuratatea lui infipta-n lut...
Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate.
Furtuna grea ne tine de urat.

( Marin Sorescu - Copacul )

2 comentarii:

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Foarte frumoase fotografii! Grozava alegerea poeziilor. Ne face intotdeauna placere sa-l recitim pe Sorescu si descoperim un blog interesant ca acesta.

S-Hell spunea...

multumesc din suflet!