luni, 20 septembrie 2010

Cu degete de ploaie..




 
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…
A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…


( Ion Minulescu - Cu toamna in odaie )

3 comentarii:

fotolucian spunea...

Frumoasa cromatica,felicitari.

Sorin Stuparu Fotograf spunea...

Intrebarea este ce anotimp picteaza natura cu cele mai multe culori,
toamna sau primavara ?

raspundeti voi, o sa revin si eu cu raspunsul meu :D

Monalisa Preghieri spunea...

Frumoasa poezie, frumoase versuri.
Dragostea nu are limite, nu cunoaste oprelisti. Imbratisarea iubitului este cea mai scumpa comoara pentru iubire. Exact ca o iedera ce se infasoara in jurul copacului iubit. Trebuie neaparat finalizata printr-un sincer "Da", la bine si la rau ...