joi, 16 septembrie 2010

Nesabuinta unui vals




Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare. 


 ( Alexandru Macedonski - Valtul rozelor )

2 comentarii:

Chirca spunea...

Frumoasa poza, desi nu-i "macesul singuratic". Si uite asa ne-ai facut sa il ascultam iarasi pe Tudor Gheorghe. Multumim pt clipele placute de dimineata ;)

Unknown spunea...

multumesc,de asemenea, pentru vizite si caldura cuvintelor..numai bine!