vineri, 5 noiembrie 2010

Gol



De-aicea, de pe patul de spital
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga. 

Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind 
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind 
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei 
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei 
Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial 
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital 
Nu-i o alarma, ci o garantie. 

Va vad pe toti mai buni si mai umani 
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani 
Si tarii mele minima dreptate!


( Adrian Paunescu - Da-mi ,Doamne, viata, inca niste ani )

3 comentarii:

Unknown spunea...

R.I.P. geniu' al versificatiei, tu-ADRIAN PAUNESCU

Unknown spunea...

Fantastic blog, ma bucur de descoperire!

Unknown spunea...

multumesc din suflet, ionel..te mai astept..