Alb si negru

Inca o noapte alba in contul vietii gri
Inca un bulgar negru la muntele de smoala
Inca un om mai crede si altul il insala
Si „a minti” se-aude la fel cu „a iubi”.
Nu mai putem distinge minciuna de greseala?
Ni-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondiala?
Ce drept are minciuna sa vina intre noi?
Dam pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul.
Noi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul!
Te-acuz si-ti cad in fata tirindu-ma-n noroi.
Noi sintem programatii, trimisii, posedatii
Unui blestem mai mare, mai rau si mai adinc.
M-a umilit minciuna, pe-a carei nota pling.
Strigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i.
Inca o noapte alba, poti merge sa te culci
Te voi iubi de taina, de jale si de veghe,
Iti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche
Inca o noapte alba, cu negre fructe dulci.
Eu plec nu prea departe, aici, linga padure
Ma intilnesc cu Shakespeare, un viitor coleg.
Si intr-o tragedie de-a lui am sa te leg,
Ca toti actorii lumii destinul sa ti-l fure.
Prea dulceo! Noapte buna -sa visezi ca minti
Si treaza in minciuna s-adormi cu foc sub talpa
Sa ai o noapte neagra, sa am o noapte alba

Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit in dinti.

( Adrian Paunescu - Alb si negru )