Povestea ei in buzunare

zilele mele stau agăţate pe o sfoară
ca rufele la uscat
pe unele le-am purtat
cu altele mă voi îmbrăca
până la capătul drumului
le simt pe piele
când sunt limpezi şi călduroase
sau când sunt întunecate şi umede

uneori strălucesc pe trupul meu
cad ca turnate
fiecare îmi vine ca o armură
precum carapacea ţestoasei
pe care citeşti numărul anilor

de aceea viaţa mea seamănă cu o garderobă
pe umeraşe cuminţi stau vârstele mele
fiecare poartă povestea ei în buzunare
vor cotrăbăi cândva cei ce sunt încă în mine
îşi vor descifra rădăcinile
şi vor constata de ce la sfârşit
timpul se face tot mai mic
încât viaţa incape
într-o mănuşă

( Ioan Barb - Semnele de pe carapace )