Sunt un pod

Sunt un pod peste rau,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest rau nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sunt un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sunt greoi si sunt fix,
Sunt un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fan.

Si deodata-nteleg
Ca sunt trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste rau,
Sunt un pod peste mers,
Cate vanturi m-au scris,
Cate ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un rau incomod,
Sunt un pod, esti un rau,
Esti un rau, sunt un pod. 

( Adrian Paunescu - Sunt un pod )