Ti-e teama, inima!

Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă,
Te uită prin mine cum cad ploi, pe noi –
Udaţi de cuvinte, răniţi de uitare,
Te tragem de mână pe-un drum înapoi,

Azi baţi mult mai tare şi dori dinspre noapte;
Priveşte la cerul plecat pe copaci
– Prin irişii mei verzi-galbeni, de toamnă –
Când duşi sunt cocorii şi n-am nici un vraci,

Mai stai lângă mine, e muzică-n stele
Şi luna îngână un zbor de cuvânt;
Cad pietre din suflet pe visele mele
Şi-adie tristeţea prin plete de vânt,

Zadarnic alergi zăludă, în noapte,
Cu atriile, toate, întoarse la mal;
Ai lacrimi în doruri şi cearcăne-n şoapte,
Aşteaptă-mă, încă! Mi-e gândul amar.


Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă!
Îţi dau aripa mea, încă poţi să mai zbori
Şi uită de lume, oricum, viaţa-i scurtă;
Mai stai înc-o toamnă, tu nu ştii să mori!

Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge, te rog!

( Ileana Popescu Baldea -Ţi-e teamă, inimă! )

Am obosit

Am obosit sa ma nasc din idee,
Am obosit sa nu mor - 
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza 
Si nervurile imi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa invat sa tremur, sa cresc, 
Si de durere sa ma fac stralucitoare; 
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvant de pe buze. 
In felul acela copilaresc
In care 
Se moare
La frunze.

( Ana Blandiana - Am obosit )