Pana aici

chiar dacă nu vreau să recunosc
mi-e frică
strigătul meu se pierde
în trecut
şi tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune


până aici

de fapt e cel mai diabolic cuvânt
un amestec de ruj cu puţină frică
şi câteva bătăi de inimă


ştiu că iluzia se termină aici

ca respiraţia în camera
cu multe oglinzi


încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate fereastra
prin care o să privesc depărtarea
ea însăşi o fereastră
prin care trec
sunetele spre nesfârşit...

( Teodor Dume - Pana aici )

Izolat in legenda

Eu nici nu ştiu cu cine mai vorbesc,
Atunci cînd scriu aicea poezie
Şi dacă tot dezastrul pămîntesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.

Sînt nervii mei ca nişte cai de front
Loviţi din toate părţile de focuri,
Eu însumi sînt sătul de orizont
În scurta aţipire pe alocuri.

De-atîtea drumuri cîte am parcurs
Am tălpile tigheluite-n sînge
Şi-aş vrea să dorm o iarnă ca un urs
Şi ochii mei să nu mai poată plînge.

Printre scrisori fără destinatar
Şi mie însumi parcă milă-mi este
Că nu mai are nimenea habar
Şi toţi mă izolează în poveste.

( Adrian Paunescu - Izolat in legenda )

..muscat-adanc din mine

m-am trezit de dimineaţă
cu trecutul tău
în urechea mea stângă!
miroseai ca atunci
a primavara udă
şi a iubire crudă
muşcat-adânc
adânc
din mine.
eram privire
erai vânt
ce-ţi povesteam
fărăun cuvânt
nedorul, de ne-tine!
acu-i târziu
suntem plecaţi
cu urma ...mărului,
muscaţi...
prin lume,
secerati.

( Diana Diaconescu - Suflet )

Floare de vartej

In mijlocul locului, floare de vartej

In inversul ceasului

Scade varsta omului

Pana nu mai e a lui

In gradina raiului, floare de vartej

In sunetul naiului

Omul nu mai este om

E si el un fel de pom.

( Ion Chichere - Floare de vartej )

In urma exodului

Sunt arbor singuratec. Padurea s-a taiat.
Sunt cuib de randunica, pustiu si ruinat,
Samanta incoltita, crescuta din pamant,
Ce spulberarea noastra in note grave-o cant.


Sunt mangaierea calda ce o aveti in gand,
Sunt blanda adiere pe ochii care plang.
Sunt vestile de-acasa pe care le primiti,
Sunt… poate, amintirea pe care o iubiti.


Sunt dorul meu de zare, imens, coplesitor,
Naframa ce sugruma in fasa acest dor.
Sunt aripa ranita, pierduta in exod,
Sunt pasarea prin care renaste-al meu norod.


Sunt frunza vestejita, prelinsa din copac,
Privighetoare sura, ce-n izolare tac,
Izvorul ce adapa, tisnind acest pamant
Si ce destinul nostru incerc, timid, sa-l cant.

Sunt prietenul de-acasa. Atat, mai mult nu sunt.

 ( Julia Henriette Kakucs - In urma exodului )

Declaratie de dragoste

Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.

Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.

( Adrian Paunescu - O iubesc pe Alba- ca- Zapada)

Rani de dor

Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care frământă silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seacă izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişează pe lângă ziduri,
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinând în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

( Lelia Mossora- Vrajitorul cuvintelor )

Limite

Din străzile ce-ngroapă afinţitul
E una (care-o fi?) cutreierată
Acuma pentru cea din urmă dată,
Indiferent, de pasul meu, sortitul

De Cel care vieţii-i pune norme
Şi-o tainică, hieratică măsură
La paşi, la umbre, vise şi-alte forme
Ce fac şi-apoi desfac viaţa dură.

De-i pentru toate capăt şi e vamă,
Niciunde şi nicicând, doar străşnicie,
Acuma, oare-aici ne dăm noi seamă
Că bun rămas ne luăm pentru vecie?

Prin geamul gri lumina se iveşte.
Din raftul nalt de cărţi, pieziş, trunchiată
De colţul mesei, umbra se lăţeşte,
Şi-o carte văd: o mai deschid vreodată?

E-n cartierul Sud o poartă veche
Cu urne fin lucrate-n zidărie
Şi fructe de nopal fără pereche.
Nu pot intra: e o litografie.

Pentru vecie-o uşă ai închis,
Şi o oglindă te aşteapă-n van.
Răspântia-ţi apare drum deschis,
Şi veghea, zeu cu două feţe, lan.

Din amintiri, desigur, este una
Ce-i îngropată pentru totdeauna.
Spre-al lor izvor nu te-or vedea venind
De aur soare, lună de argint.

Nu se întoarnă glasul tău la versul
Ce-n grai de flori şi paseri s-a iscat.
Persanu-l spune-n asfinţit, i-e mersul
Când greu, când lin: poem de neuitat.

Şi-nvârtejitul râu şi-oglindă – lacul?
Şi-acest vechi ieri spre care azi mă-nclin?
Vor fi ca zidul năruit, săracul,
Distrus pe veci de-o mână de latin.

În zori aud un freamăt depărtat,
Mulţimi gălăgioase pier în zare.
Sunt cei ce m-au iubit şi m-au uitat.
Şi spaţiul, timpul, Borges, totul moare.

( Jorge Luis Borges - Limita )

Cantec nesocotit

Ti-am mesterit banuti de fier,
sa-mi vinzi un ceas din sanii tai
zbucnind in vine zurgalai,
cand flamanzeam de vis si cer... 

...Dar scalda calda, nurii puri
iubeau ciorchinul cel manat
Si inima ti-ai semanat
in colbul plin de scrematuri. 

Ti-am banuit arginti cu zimti,
uitarea ta sa-mi vinzi pe ei,
cand rodul florilor din tei
imi flamanzeau o stea in dinti. 

...Dar vrajitoare de nefiri,
descantece turnasi in prag
Mi-ai dat fiertura de omag
sa te descant din amintiri... 

( Nichita Stanescu - Cantec nesocotit )

Vreau tot!

Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost , ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi ,
Enigmele de-acum si din trecut .
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare , apa , tunete si ploi
Dar si verdeata , dune ca si stinci
Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci ,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci , poate atunci ,voi intelege viata
Misterul  ce  se naste ne-ncetat
In ce e pur , curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni , agale , cintind usor , spre cer . 

( Jan lulu Stern - Vreau tot )