marți, 16 iunie 2009

Fluturi in stomac ( 3)



ce să fac cînd timpul adaugă?
ce să fac cînd timpul scade?
cu braţele la spate mă plimb printre umbre
mă simt exponata ierbarului
cu frunzele ofilite.
am o speranţă
adn-ul meu e viguros
tata ca un stejar sprijinea viforul
zîmbind mă întreba de mi-e sete:
ia o gură de sevă şi şterge buzele să nu vadă oamenii
pentru el oamenii erau anexele vieţii
amintirea o păstrez în colecţia viselor
înţepată cu ace de susţinere
pentru vîrsta aceea piloane
azi colbul suflat cu grija dezastrului.
timpul adaugă prunci pe masa naşterii
şi cresc asemeni indigoului.
am scuipat ultima dată în sîn
am făcut ultima cruce.
pe pragul înţelegerii fiul
ce să fac, tată?

( Liviu - Ioan Muresan - Ma simt exponata ierbarului )

Gand la gand






Vant din vant
Gand din gand
Vant cu vant
Gand cu gand

Vantu-i plin de gand
Gandu-i plin de vant
Ambele varsand
Al gandului vant
Ambele curgand
Al vantului gand.

Gandul e purtat
De un vant turbat
Vantul e purtat
Pe un nor pictat
Al gandului nor
Si al vantului dor.

Dorul gandului si
Dorul pamantului
Pe aripile vantului
Sub umbrele gandului.

( Romulus - Vant si gand )

Spre locul de intalnire


Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! …

Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti…

Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.

O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ…

De ce nu vrei? … Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.

Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.

La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar?…

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti …
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi?…

Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept!…

Ce fericiţi am fi-mpreună! …
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! …



( A.Vlahuta - Ce fericiti am fi-mpreuna )

Zburatorul



E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei
Veşmântul său cel negru, de stele semănat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.

Tăcere este totul şi nemişcare plină:
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
"Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?
Ori e--să nu mai fie! — vro pacoste de zmei?

Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu,
Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu!
Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu!
Închină-te, surato! — Văzutu-l-ai şi tu?

Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, ş-un nas --ca vai de el!

O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
Să fugă fata mare de focul de iubit!

Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!"

(I.H.Radulescu - Zburatorul )

luni, 15 iunie 2009

Rabdare in rasfoit de aripi



mă sprijin de buzele tale
zâmbesc
îmbrac o apă din poalele vântului
rătăcesc profeţia cuvântul
mă pregătesc să cad
din înaltul pământului
în glezna inimii gând

grădinilor voi fi tulpină
respir prin rădăcini culoare
şi cupidoni îmi ies din tâmple
tăcute ore tăcute pleoape
se răsfoiesc şi plâng
întinse aripi...
se desprind
mă pregătesc să cad
în glezna inimii
şoaptă

( Victor Marinescu - Rasfoit de aripi )

Lumina



Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd - minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

( L.Blaga- Lumina )

Resemnare



Bate vântul indiferent,

Te usuci si esti frumoasã

Te iubesc, stii cã-s dement

Dulce, viatã pãcãtoasã



Lumea-mi plânge la urechi

Trandafirule divin

Ars-au drumurile vechi

Nu trebuie sã ne grãbim



Cãci izvorul tãu se scurge

Tainã, plinã de cãldurã

Toatã lumea o parcurge

Ultima ta picãturã

( Keintzel Erhard - Resemnare )

Fluturi in stomac (2 )



Mi te-ai aprins în sânge ca un vulcan ce creşte
Sub un ocean când naşte o insulă, de zor.
Tu simţi dogoarea-mi caldă cu dor mistuitor
Şi când apari, natura din jurul meu zâmbeşte.

Mai mult nu ştiu! Norocul prin tine-i schimbător,
Iar timpul prinde aripi, secunda se grăbeşte;
De-aceea el ne-nalţă şi sus cu noi pluteşte,
Nicicum n-avem puterea ca să-l oprim din zbor.

Şi ce-am găsit? Că dorul alt dor în el dospeşte;
O ghindă-n altă ghindă încet se înfiripă;
Iubirea nouă peste o alta veche creşte.

Nu ştiu ce vrem când vraja domneşte doar o clipă,
Dar mie-mi pasă dacă cea dragă mă iubeşte,
Căci n-ar putea iubirea să zboare cu-o aripă.

( Cristian Petru Balan - Mi te-ai aprins in sange )

duminică, 14 iunie 2009

Another story



adormeau unul în cuvintele celuilalt
îmbrăţişîndu-şi singurătăţile
nopţile respirau albastru deasupra
inimilor încolăcite de sensuri
uneori - duminicile poate - se băteau cu perne
ori cu ţăndări din iubirea lor
împrăştiind inegal săruturi in sfere
fiecare abandonase o lume
un capăt de drum
cînd au hotărît să planteze împreună
în puncte de suflet ierburi de sticla
nici un zbor nu le oxida aripile
îşi lipeau obrajii de ierni întrebătoare
pînă ce le umblau prin sînge
frunze cu ochi vinovaţi - raze
imperfecte de clopote mirosind a ruguri
din măduva luminii picurau crîmpeie
de veacuri
unul în inima celuilalt
îmbrăcîndu-se pe rînd cu anotimpuri de fericire

( Carmen Mano - Poveste )

Mura-n gura



Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -" Ma vrei tu, fata?"
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!

( G.Cosbuc - Nu te-ai priceput! )