Inaltare

Pe şaua calului goneam
cînd a căzut o frunză,
pe şaua calului goneam
cînd a căzut un nor,
pe şaua calului goneam
cînd stele au căzut.

În urma ta laşi semne precum vînatul
ce joacă vînătorului de vise feste
pădurea ta nu are rădăcini,
înaltul tărîm al vînătorii
din poveste.
Sînt obosit dar fericirea mă ghionteşte
să nu opresc galopul,
printre stele privirea ta
din toate străluceşte
ascunzătoare ţi-ai făcut din ele.

Pe şaua calului gonesc şi azi
chiar de te-am prins
cînd a căzut o frunză.

(Liviu Ioan Muresean - Inaltare )

Abandon

mi-am luat numele moarte

şi ea şi-a luat numele viaţă

împărţim acelaşi pat

şi aceleaşi destine

dar nu uităm măştile.

mă simt bine cu tine a spus,

şi a surâs amintirilor recente.

şi eu mă simt bine

am spus potrividu-mi masca,

pentru că nu suntem

decât nişte imagini ce plutesc

peste numele noastre.

bisilabic.

Sărută-mă! i-am spus,

Să simt suflul vieţii,

Şi m-a răstignit între două lacrimi

Iar buzele cautau aerul

Dilatat într-o răsuflare

Şi am trăit-o, şi m-a murit,

Şi timpul ne-a abandonat goi,

Iar măştile înfloreau

.

.

.

uitare

( Macovei Costel - Abandon )

Calatoria

Aşteaptă dincolo de zarea albastră
că eu vin la tine neîncetat,
târându-mă prin mormane de frunze uscate
sau prin petale de trandafiri !
Să nu pleci din spatele liniei orizontului
că eu fug ca-ntr-un vis spre tine
şi-n amorţeala mea
mă dor oasele şi răsuflarea !
Stai în fotoliul tău comod ,
de dincolo de zarea albastră
că eu vin la tine în continuu !

Nu dorm ,nu respir
şi nici nu mai visez
doar vin mereu spre tine ,mai spre tine.
Aşteaptă-mă dincolo de zarea albastră
şi nu uita
dintr-un moment în altul
am să fiu lângă tine ,nu uita !

( Toader Dorina - Marea calatorie )

Fior..duri....

Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf,
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?

Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap,
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.
Iara eu suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as umfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior.


( Mihai Eminescu - Intre pasari )

Mereu aproape

azi iar te prefaci in lacrimă, iubito,
curgând pe masca mea de om

iar eu, nimicul fără tine
eu... învăţ să mor. 

( Andrei Neagu - Aproape poezie )

Amprente

Am fost ceea ce am iubit,
Cer senin si jar mocnit,
Tipat de vis, abea auzit.
Macar de as fi acum lamurit,
 

Cine sunt? 

( Ciu Radu - Cine sunt? )

Zadarnic sterge vremea..

Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!
In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,
Uitarea mana-n noapte a visurilor turme
Si toate trec ca vantul — dar chipul tau nu trece.
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,
In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,
Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa
Si vad in veci aievea divinul tau profil.
O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,
Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus
Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca
Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,
In inima cat fibra din urma va trai,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,
Cu dansa impreuna si ele vor muri!
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,
Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.

( Mihai Eminescu - Zadarnic sterge vremea )

In acest joc inocent

o dorinţă aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii

m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră

pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu
şi vreau să dorm

mâine am de mers
printre oameni care tac
în acest joc inocent
apropiindu-mă de tine 

( Elena Toma - In acest joc inocent )

Primary scent

De ce nu m-as intoarce printre pomi,
Printre arborii chirciti de vantul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care tipa ca pasarile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate in hoardele pescarusilor
Si pornite la prada;
De ce nu m-as intoarce
Pe plaja rascolita de vant,
Printre icre uscate si putrede alge,
Unde ma pot rostogoli plangand
Frunzelor, pasarilor, pestilor,
Predandu-ma hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zapada sarata,

Unde ma vezi si ma lasi.
O, mare,
Trupul meu poate sa-si nasca urmasi,
Sufletul meu niciodata.

( Ana Blandiana - De ce nu m-as intoarce printre pomi ? )

Fara indrazneala

Nu indraznesc sfiala sa mi-o-nchipui

Sa-ntunec urme fara sa gandesc

Nu alung ritmul vreunui nefiresc

Dar … fara indrazneala ma apropii …



Nu tremur cand tacerea-mi scoate copii

Si ma alunga peste Everest

Nu-mi tulbur somnul cand ma regasesc

Dar … fara indrazneala ma apropii …



Nu voi atinge cu privirea plopii

Sa mangai bezna ochilor de foc

La umbra facatorilor de loc

Cu-aceeasi indrazneala ma apropii … 

(  Ioan Grosaru - Fara indrazneala )