joi, 14 mai 2009

Mangaieri



Ca pasărea voi cânta, ca iarba voi creşte,
mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina,
asemenea pământului, roditor, voi fi,
ca un descântec mă voi subţia. Apoi mireasmă...

Tu culege doar ceea ce nu se vede:
paşii de duh – esenţe pentru alţii.
Drumul lor luminându-l. Deschide-te către
zarea de unde s-aude acest murmur.

Ca iarba voi creşte. Paşilor tăi mă aştern:
mângâie-mi spicele, soarbe-mi aroma jilavă
şi înaintea tuturor respiră-mă. Precum pasărea
voi cânta.

Tu culege numai ceea ce nu se vede.
Menirea noastră: esenţe să fim pentru suflete.
Iată marele timp în spre frunte. Deschide-te,
precum soarelui, iarba veşnică. Pasărea cântă...

(R.Carneci - Ca pasarea voi canta, ca iarba voi creste )

Un comentariu:

sorinadavid spunea...

tulburatoare imagine...si versurile f bine alese...bravo..place mult !