O viata simpla, stravezie, cu lumina
Voioasa si senina, cic-ar fi ...
Acolo-ndragostitii, la sfarsit de zi,
Palavragesc la gard si doar cate-o albina
Le-asculta ganguritul de copii.
Iar noi traim solemn, cu gravitate,
Ne intalnim precum am savarsi un rit,
Si-oricare vorba, cand i se abate,
Ne-o curma iute vantul cel smintit.
Dar n-am schimba pentru nimic in lume
Orasul vechi, de slava si caderi,
Cu albe nopti si ape fara spume,
Gradinile cu umbra si taceri,
Si-al Muzei glas, aproape, cand il ceri.
(A.Ahmatova- Oviata simpla,stravezie,cu lumina )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu