vineri, 26 iunie 2009

Zambet cald



Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.

Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.

Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.

Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.

( Gheorghe Puzdreac - Zambet cald )

2 comentarii:

ELAINE ERIG spunea...

A lovely poem, the picture of summer: interesting, very unusual!

Anca ieseanca spunea...

Ema, preaplinul sufletului tau se revarsa si aici.
Ma multumesc sa constat, nu prea ma simt in stare sa comentez, doar trec, ma uit, apreciez in sinea mea.