Stau piersicile arcuite cu miezul umed de alint,
Cănile tac, cafeaua-şi frânge aroma-n clinchet de argint,
Al linguriţei du-te - vino şăgalnic zahărul să-l plouă,
Până ce laptele îl scaldă...
Sau asta ni se-ntamplă nouă...?!
(Elena Albu - Mic dejun )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu