într-un cuib de timp
departe,
departe
două întâmplări s-au ciocnit
banal
întorcându-ne lumea
pe dos
până în albii de suflet
două surâsuri s-au sorbit
până la rădăcini
amestecându-şi
gusturile
şi muscând
două priviri şi-au schimbat
culorile
(nu mai văd viaţa în alb-negru
de atunci
visele mi-s culori...)
doar tu
ai rămas într-un cuib de timp
departe,
departe
( Sandrina Ramona Ilie- Cuib de timp )
2 comentarii:
frumos "cuib". ba chiar impresionant 8->
si poezie imi face placere sa citesc.
multumesc,maria..te mai astept..
Trimiteți un comentariu