Vantul, sfartecat de boala
imi atarna greu in maini
Plang si plang de oboseala
colindand din caini in caini
Si-mi smucesc din colb calcaiul...
Pasule, de ce ramai?
Poate-i drumul tau, dintaiul,
ce-ti atarna de calcai
Falcile cu scrasnitura
mi le strang si-n van asud
doar scrasnitul surd, de ura,
al maselelor l-aud
Nu-i cantarea cea mladie
cu vedenii vechi, de mit
...Cantule de drumetie
te urasc ca ai murit!
( Nichita Stanescu - Vantul sfartecat de boala )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu