Titirez..ametit

Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearşaf din cârpă albastră,
Împroşcat cu-n pic sclipici.

De îndată ce m-apropii,
Siguranţa mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniştit.

Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniştea să ţi-o ia.

Titirezul e haotic,
Veşnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbeşte,
Şi se învârte fericit.

În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Şi mă-nvârte nebuneşte.

Nu-nţeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.

( Manuel Mandrea - Muraru - Titirez )