La drumul mare ramas pe un tapsean,
Ajungem la destinul cazut de la fereastra,
Iubirea mea inalta cu aer de margean,
Se reaprinde candid in florile din glastra.
Recrut in amintire, am si uitat de lume,
Cand radacini in umbra pandeau raceala apei,
Te prind de aripi blande, cu unduiri de nume,
Si-ncerc sa redescopar, in van taisul sapei
Credeam ca viata are, atingeri din trecut,
Ca vremea umbla sadic, prin case hibernale,
Nu vreau ca timpul nostru sa spuna ce-am avut,
In linistea de umbre, legand placeri astrale.
In versuri siropoase, ingan, iubirea mea,
Si o prefac in stele cand cerul mi-o arata,
Precum in amintire, legat de dumneata,
Unealta din vechimi cu rabufniri de fata.
Trec clipele tenebre in adancimi de vise,
Nu pot sa stiu de unde uitasem ca era,
Nimic in profunzime, cu limpezimi deschise,
Credinta in durere, si viata de avea.
Parfum de imnuri sumbre, se isca-n departare,
Iubirea se arata in haine aburinde,
Te cred si astazi roua, pluteste langa soare,
Si depan amintirea, a tot ce nu se vinde.
( Gheorghe Puzdreac - La drumul mare )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu