iubitule, sunt femeia cu spatele gol
dacă renunţi la viaţă câştigi o călătorie alb-negru atenţie nu sunt balustrade poţi cădea uşor în hăul dintre coaste pielea umedă va absorbi paşii până când împotmolit vei fi devorat de siliciu
iubitule, sunt femeia nisip
la miezul nopţii alunec în tine îmi fac loc pe sub uşă strălucesc în bătăia ochiului
învelită sumar am tăvi cu smochine ramuri de cedru ulei de măsline poţi face din mine un tablou foarte scump în mine dorm o mie de iubite
iubitule, sunt femeia şeherezadă
azi la micul dejun dansez goală pe covorul persan vălul de pe coapse cade-n pustiu harpa e rudă cu moartea aceeaşi muzică lipicioasă şi rece ca un şarpe pe glezne trezeşte
iubitule, sunt femeia fântână
adânc în omoplaţii tăi o răscruce de drumuri şi-o dâră de praf într-o vară senilă
mi-am pierdut aripile la un joc de noroc părul mi l-au tăiat
iubitule, sunt femeia reflux
înşel matinal grupa sangvină mi s-a schimbat după eclipsă oamenii vor crede ca am sânge de lup dar am margini de sare
iubitule, sunt femeia lună
luminez prin sângele tău ca-ntr-o pădure un grup de haiduci prăvăliţi într-un somn adânc umblu hai-hui fără busolă fără hărţi până dimineaţa când cobor de pe umăr
( Carmen Manuela Macelaru - Iubitule, sunt femeia reflux )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu