In rama

În fiecare floare-o zână mică
Purtând pe cap mândre cununi de rouă
Şi presărând ca-n joacă, fără frică,
Tainic parfum cu mâinile-amândouă.

Iar frunzele!?... O frunzele!...Verzi flăcări!
Pe care îngerii le-aprind în noapte,
Sau inimi tinere ce ard de doruri,
De frământări, de lacrimi şi de şoapte...

Scară spre cer e trunchiul care creşte
Cum cresc şi visele, seară de seară...
În scoarţa lui păduri adăposteşte
Făcând din suflet coardă de vioară.

La umbra lui vin stelele să doarmă!
Scântei de vis, fărâme parfumate
Nemaidorind pe cer să se întoarnă,
Pe ramuri se aştern... mici flori-stelate!

Străjer de veghe peste zi şi noapte
La gemul meu, parcă de-o veşnicie,
Cu bucurii şi zâmbete brumate,
Teiul bătrân ce visuri reînvie...

( Ciobotaru Camelia- Tabloul teiului batran )