Margini

Nu ştiu ce e, de ce mi-e drag,
De-acest mărunt şi-ngust meleag,
Ce lanţ vrăjit mă ţine-n prag?
Să pot să uit, să uit aş vrea
Ce straniu-s eu mânat de soartă;
Presimt în zări şi-n preajma mea
Atâtea încă ce m-aşteaptă.
Măsura justă, o, de-ar fi găsită!
Ce mi-a rămas, decât, ascuns,
De-al vieţii dulce foc pătruns,
Să chem viitoru-n clipa potolită.

( Johann Wolfang Goethe - Margini )