miercuri, 2 septembrie 2009
Oboseala
1. Hei, tu! Copil frumos,
Ce-alergi atat prin visurile mele
Nu stii ca totu-i trist si fara rost,
Ca viata-i grea si timpurile rele ?
2. Sa taci! Tu nu poti sa-ntelegi taramu nost !
Veni raspunsul lui indata,
Ca viata-i grea si fara rost ?
Sa nu crezi asta niciodata !
3. Sunt altii tristi si suferinzi
Ca esti prea mic si nebagat in seama,
De-a lor imparatie sa te prinzi
Ca ce ai tu, aceia nu e drama !
4. Raman absent, raspunsul ma doboara
Sunt mic, pierdut si fara sens,
Frumosul vis incepe sa ma doara.
5. Intind o mana grea prin vis
Sa prind naluca ce mi se arata,
Sau oi fi oare eu acela care-a zis:
‘Sa nu crezi asta niciodata !’
6. Iar esti acel copil frumos,
Mi-arati lumina din gradina
Nu pot s-ajung, sunt mult prea jos,
Sunt plin de boli, si-s numai eu de vina.
7. Sunt obosit. De-atata mers prin vis,
Da-mi Doamne somnul meu odata
Un mic pamant, o cruce fara scris,
Acolo unde ploaia nu mai cade..., niciodata !
( Nichita Stanescu - Vis trist )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Pofte, es mi favorita!
Trimiteți un comentariu