duminică, 11 octombrie 2009

Betie dulce



Beţie,
Eşti angor
Şi albă poezie,
Vârtej ce poartă-zbor
Minciuna şi adevărul
Şi cuib unde rănit
Se alină dorul;
Greu păcat
Lăsat
De Dumnezeu
Odată cu paharul,
Crâşma,
Crâşmăriţa
Căreia,
Cu mii de draci, i-aş săruta guriţa.
...........................................
Alcoolul, pic cu pic, mă toarnă-n lume
Un semizeu beţiv
Şi cu renume.
Doar înspre dimineaţă
Bodegile se-nchid
De sus, mă soarbe bolta-n gâtlejul ei avid.
Merg încet, pământul clătinând,
Cu capul în piept şi doar pentru mine
Încetişor cântând.
E chiară beată luna
Şi străluceşte bruma.
Întârziat, hoinar, inofensiv,
O javră de căţel îşi pierde urma,
Iar stele aţintesc spre el
Ochi spălăciţi şi reci,
Ca de beţiv.

( Petre Augustin - Betie )

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cat alcool?Frumos titlu,bravo.

Unknown spunea...

1% pacalim simturile:P..multumesc, lucian..