Licar

Alunecoase clipe se sparg în mii de cioburi,
Se-nvârt într-o fantasmă rece,năucitoare.
În umbra-ncovoiatului salcâm cu scoarţa roasă
Mi-ascund privirea rece,sfidătoare.

Cu-n vuiet surd,aspru şi răguşit,
Izvorul rece sună între maluri.
Mi-a stins din inimă focul arzând mocnit,
Scânteile de-aramă înecându-le în valuri.

Cu sângele fierbinte în vene clocotind
Respir a florilor miresme.Încremenit
De vraja soarelui cu raze de argint
În mine întunericul şi-a dat obştesc sfârşit. 

 ( Maniceanu Valentin - Un licar de lumina )