Ca pe ace

Am trimis ploi să-ti plesnească la fereastră,

fără sfârsit să cadă, într-o ceaţă deasă.

Un covor persan de apă sa deschidă-n calea mea,ascuns,

într-o cută de abur, să nu mă vezi păşind pe stradă.



Vânturi complice am tocmit să şteargă urma

paşilor mei prăfuiti de prin curte, căci vreau

un maidan nou-nout, de păsit în doi.



De nerăbdare am trimis

şoapte în eter să le-amintesc

peretilor casei de râsul nostru, o

minisimfonie în sol major.



Prin seva lumii-am trimis vorbă nucului

din grădină şi frunzele-i care altadată

ne ascundeau de lume au început

să-nmugurească acum de nerăbdare,fremătând de

premoniţia unor noi secrete în

a lor veghe.



În curând o să te ghicesc la fereastră, privind

poteca din grădină, şi dup-atatia

ani in şir,nucul prăfuit va înverzi peste

bratele noastre chinuite

de nerăbdare. 

( Ciprian Begu - De nerabdare )